Apel Catre Clasa Politica

Momentul Unirii din 1918 a fost punctul cel mai de sus pe care destinul istoric al romanilor l-a atins, cel mai greu examen in fata caruia am fost pusi vreodata si pe care, printr-un imens efort de incordare a tuturor fortelor sociale si politice, am reusit sa-l trecem cu stralucire. Uriasul entuziasm popular si-a gasit sprijin in autoritatea Coroanei si a puterilor Statului, in inteligenta si patriotismul politicienilor, in spiritul de initiativa al clasei mijlocii si al investitorilor straini, incat in scurt timp - dar din pacate pentru scurt timp - Romania a devenit o democratie de tip occidental si un stat de drept cu o economie prospera.

Ca si in 1918, istoria Europei, si chiar a lumii, se reasaza azi din temelii incat, asemenea tuturor popoarelor din jurul nostru, suntem din nou in fata unui examen pe care, daca nu-l vom trece acum, nu stim cand si daca ni se va mai oferi prilejul sa-l trecem.

Aniversarea Marii Uniri din 1918 ne obliga sa facem analizele necesare, evaluand stadiul in care ne aflam azi, comparativ cu idealurile enuntate in cele noua puncte ale Declaratiei Unirii de la Alba Iulia. Atunci, in lunile de razboi, de tratative si hotarari cruciale, iar mai tarziu in anii Romaniei interbelice, marii barbati ai tarii au reusit miracolul de a se supune vointei populare si de a o infaptui. Ce ne-a impiedicat pe noi, generatia iesita din comunism prin sacrificiul tinerilor din Decembrie, sa fructificam, in conditii poate mai putin grele decat atunci, sansa libertatii?

Este foarte tarziu, dar inca nu prea tarziu.

In acest moment solemn, de aniversare a unei apoteoze pe care am fost in stare sa o construim in conditii incredibil de grele in urma cu opt decenii; in acest moment determinant pentru tot ce ni se va intampa multe decenii de acum inainte, Alianta Civica vine in fata Dumneavoastra, pentru a-si prezenta analiza, concluziile si solutiile. Ele sunt urmatoarele:

1. Articolul 43/1 din Constitutie enunta obligatia statului de a lua "masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent". Iar articolul 134/1 precizeaza: "Economia Romaniei este o economie de piata". Dar cele doua formulari constitutionale au de parcurs un drum lung pana cand sa devina realitati. Deocamdata tara se afla intr-o grava criza economica si sociala.
Raspunderea pentru aceasta stare de lucruri revine, intr-o masura mai mare sau mai mica, intregii clase politice, intrucat toate partidele parlamentare s-au succedat la guvernare, un timp mai lung sau mai scurt, din 1990 si pana astazi. Dar in timp ce opozitia nu se considera responsabila nici pentru trecut, nici pentru prezent, coalitia de guvernare pare incapabila sa se rupa de inertia vechilor structuri inca dominante, sa conceapa si sa realizeze un program concret si ferm de reforma. Sistemul democratic al tarii in ansamblul sau este subminat de rafuieli politicianiste si de o perpetua campanie electorala, care favorizeaza doar ascensiunea partidelor extremiste.
In acest ritm de deteriorare a relatiilor politice, in urmatoarele cateva luni Romania risca sa falimenteze politic, economic si social. Ea nu va mai fi considerata un interlocutor credibil pentru comunitatea internationala, iar locuitorii vor fi obligati sa traiasca intr-o stare endemica de saracie si subdezvoltare.
De capacitatea clasei politice de a-si parasi interesele personale si de partid pentru a se pune in slujba intereselor publice, ca si de rapiditatea si responsabilitatea acestei reactii in perioada imediat urmatoare depind redresarea - inca posibila - si destinul nostru, al tuturor, pentru o lunga perioada de timp.

2. Restituirea proprietatii particulare existente anterior regimului comunist sau, acolo unde nu este posibil, plata compensatiilor reale la valoarea pietei reprezinta o conditie prioritara pentru orice revenire la normalitate.
De asemenea proprietatile apartinand cultelor, institutiilor culturale, asezamintelor spitalicesti, fundatiilor, Academiei Romane trebuie sa fie restituite si intoarse la menirea lor. Pana la votarea legilor care sa dea o definitie si un statut clar al proprietatii, prin garantarea, nu doar ocrotirea ei, nu avem cum sa consideram Romania un stat de drept, nu avem cum sa fim luati in considerare pentru accesul in structurile nord-atlantice si europene. Partidele care voteaza impotriva acestor legi voteaza in fapt impotriva interesului national de integrare a Romaniei in sistemul democratiilor moderne si pentru recaderea noastra in zona tulbure a intereselor rasaritene.

3. Problema agrara a fost intotdeauna problema numarul unu a Romaniei. In cadrul definirii proprietatii, clarificarea situatiei juridice a proprietatii funciare este cea mai stringenta, pentru ca de ea depinde nu numai situatia unui important segment social, ci si hrana intregii populatii.
Contradictiile Legii fondului funciar din 1991, ca si intarzierea corectarii lor in Parlament, blocheaza eliberarea titlurilor de proprietate, punerea in posesie si, implicit, accesul la credite al unui mare numar de agricultori. Mentinerea structurilor vechi in agricultura de stat a dus ani de zile la deturnarea subventiilor pentru agricultura, discriminandu-i pe micii producatori. In lipsa unor credite accesibile lor, taranii se afla in imposibilitatea de a achizitiona utilaje si materiale, ceea ce impiedica dezvoltarea unei agriculturi intensive. Ca si in alte tari, statul va trebui sa intervina prin organizarea unui Credit Agricol favorizant si prin sprijinirea produselor agricole romanesti pe piata interna.

4. Articolul 120, aliniatele 1-3, din Constitutie, formuleaza explicit atributiile autoritatilor administratiei publice locale. Aceste atributii se exercita insa dificil si limitat din cauza lipsei unei legislatii prin care sa se reglementeze mijloacele de actiune si resursele necesare.
Solicitam adoptarea cat mai grabnica a legilor descentralizarii administratiei publice, care sa dea autoritatilor locale posibilitatea juridica, materiala si financiara de a gospodari treburile comunitatilor respective. Aceste legi sunt: legea administratiei publice locale, legea patrimoniului public si privat, legea concesiunii, legea gospodariei comunale sau a serviciilor publice locale, legea ordinii publice. Adoptarea lor cu prioritate ar permite sa functioneze, in locul principiului centralist de sorginte comunista, principiul subsidiaritatii si ar face posibila delegarea in egala masura a competentelor si a raspunderilor catre autoritatile locale, cele mai in drept sa identifice si sa rezolve problemele.

5. Oricat de greu de infaptuit, realizarea reformei nu este facultativa, ci singura modalitate de supravietuire si integrare in contextul mondial. Dar reforma economica si prioritatea ei, privatizarea marii industrii nu se pot realiza fara acoperirea obligatorie a unor costuri sociale. Pentru ca reforma sa se produca este nevoie de vointa politica si de bani. Vointa politica este insa de noua ani paralizata de calcule electorale, iar resursele lipsesc pentru ca aproape jumatate din economia Romaniei apartine economiei subterane. In aceste conditii, realizarea reformei depinde in mod direct de lupta impotriva coruptiei. Consideram ca gravitatea exceptionala a situatiei impune adoptarea unor masuri exceptional de grave. Cerem Parlamentului Romaniei votarea fara intarziere a unui set de legi preconizand pedepse drastice in vederea eradicarii coruptiei si a mecanismelor care au dus la proliferarea ei. Cerem considerarea coruptiei demnitarilor si magistratilor drept cea mai periculoasa forma de coruptie si pretindem pedepsirea ei exemplara.

6. Votul universal, egal, secret si liber exprimat, ca si dreptul la vot sunt inscrise in Constitutie in articolele 59/1 si 34/1.
Scrutinul pe lista, practicat incepand din 1990 a demonstrat ca parlamentarii se simt raspunzatori in primul rand fata de conducerile partidelor respective, sau nici macar fata de ele, in timp ce preocuparile si nevoile alegatorilor raman in cel mai bun caz pe un plan secundar.
Pentru ca exercitarea dreptului de vot si controlul alegatorilor asupra alesilor sa devina realitati propunem legiferarea scrutinului uninominal pentru alegerile la una dintre Camerele Parlamentului sau a celui mixt la ambele Camere.

7. Drepturile cetatenilor apartinand minoritatilor sunt si se cuvin rezolvate in continuare potrivit prevederilor constitutionale si conventiilor internationale la care Romania este parte.
"Noi vrem sa devenim din asupriti asupritori", principiul nobil lansat de Iuliu Maniu la Alba Iulia trebuie respectat cu sfintenie, in sensul nu numai al tolerantei depline fata de minoritatile etnice, dar si al incurajarii dorintei acestora de a-si pastra identitatea si traditiile.
Un tanar are dreptul de a invata in limba materna de la inceputul scolii pana la atingerea celor mai inalte titluri academice. Exercitarea acestui drept nu trebuie sa duca la aparitia unor forme de segregare educationala.
Reglementarea drepturilor minoritatilor trebuie asigurata prin crearea si aplicarea unui sistem legislativ complet si coerent. Consideram ca ea ramane incompatibila cu separarea comunitatilor minoritare de cele romanesti sau izolarea celor romanesti acolo unde ele sunt minoritare.
Legislatia pentru protejarea minoritatilor etnice din Romania trebuie sa fie gandita astfel incat sa poata fi corelata cu legislatia in materie a statelor vecine, unde exista minoritati romanesti si pusa intr-o relatie de echivalenta si reciprocitate.
Pastrarea identitatii culturale si religioase a romanilor din statele invecinate - Ucraina, Serbia, Bulgaria si Ungaria - constituie o indatorire politica, materiala si morala a clasei politice si a societatii romanesti. Aceasta indatorire se materializeaza prin sprijinul permanent si adecvat care trebuie dat comunitatilor romanesti, potrivit tratatelor semnate cu tarile limitrofe si potrivit cu reglementarile internationale la care au aderat partile in cauza.
Relatia cu Republica Moldova trebuie sa fie una de sprijin constant in nevoile si pericolele comune.

8. La noua ani de la revolutia din decembrie 1989, sute de mii de condamnari penale, cu caracter politic, sunt inca in vigoare din punct de vedere juridic. Este greu de inteles de ce puterea democratica, statul de drept din Romania recunosc prin pasivitate valabilitatea acestor sentinte ale justitiei de clasa, care au decimat generatia fauritorilor Unirii si au deformat grav destinul urmasilor acestora.
Solicitam adoptarea unei legi care sa instituie o procedura directa si rapida de anulare a acestor sentinte in substanta si consecintele lor, inclusiv confiscarile de avere ce le-au insotit. Solutia poate fi instrumentata de Parlamentul Romaniei ca for legiuitor, deoarece aceste condamnari au fost date pe baza unor anume articole ale Codului Penal cu evident caracter totalitar, cu trimiteri la fapte definite de catre regimul comunist drept "crime" politice (art. 207, 208, 209, 193/1 etc.).
In acelasi spirit trebuie anulate toate sechelele vechii legislatii inspirate de lupta de clasa si care dau inca functionarii justitiei romanesti un caracter anacronic ce o priveaza de respectul si increderea publica. De altfel, justitia este inca datoare populatiei Romaniei cu instrumentarea si elucidarea marilor mistere ale revolutiei, ale mineriadelor, ale tulburarilor de la Targu Mures, ca si a proceselor unor tortionari care traiesc printre noi, insultandu-si prin impunitate fostele victime.

9. Reforma este indivizibila. Nici una dintre masurile de reforma nu se poate realiza fara reforma morala. Consideram ca printre deciziile care ar putea reglementa si insanatosi viata politica, institutiile si mentalitatiile publice se numara legea raspunderii ministeriale, legea functionarului public, posibilitatea ridicarii imunitatii parlamentare cu majoritate simpla si, mai ales, legea accesului la dosarul propriu si pentru deconspirarea fostei securitati.
Acestea ar obliga pe demnitarii care compromit ansamblul vietii politice sa fie trasi la raspundere, sa fie demisi sau sa se retraga, eradicand astfel climatul de confuzie si sfidare in care traim. De asemenea, trebuie sa se produca o stricta delimitare intre domeniul public si cel privat, demnitarii neavand dreptul sa functioneze pe perioada mandatului ca oameni de afaceri, excluzandu-se astfel posibilitatea amestecului incorect al celor doua tipuri de puteri: politica si economica. Pe de alta parte, privilegiile materiale ale parlamentarilor si demnitarilor vor trebui anulate sau reduse, in concordanta cu standardul populatiei tarii.
O austeritate decenta va trebui impusa oricaror forme de protocol, ca si intregii vieti publice. Alaturi de impunerea unui regim de functionare cat mai transparenta a institutiilor statului, aceasta ar putea duce la o reapropiere intre cei ce aleg si cei alesi si la o reabilitare a mecanismelor democratiei.

Romania Libera, 30 noiembrie 1998