Intalnire cu Domnul Senator Sandulescu in Germania
La intalnire au participat 15 persoane, membrii ai CPP sau
simpatizanti. O parte din membrii CPP nu au fost gasiti la telefon, altii nu
s-au prezentat.
Dl sen. Sandulescu a expus pozitia ANCD privitoare la
redarea proprietatilor confiscate, si anume anularea decretelor de confiscare. A
aratat ca ANCD nu primeste in randul sau persoane compromise prin colaborare cu
securitatea sau cu organizatii mafiote, fiecare candidat dand o declaratie pe
proprie raspundere in acest sens. Tinand seama de potentialul electoral al
Romanilor din strainatate, ANCD se va stradui sa usureze formalitatile
electorale pentru acestia.Proprietarii prezenti si-au expus doleantele
personale. Eu i-am inmanat un material in care am aratat deficientele
proiectului de lege pentru repararea... etc. (anexat).
Cu stima Claudiu Mott
Deficiente ale actualului Proiect de Lege privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv dupa 6 martie 1945
Decretele de nationalizare / confiscare din perioada comunista, de ex. Decr.
92 / 1950 sau Decr. 223 / 1974 nu sunt abolite, desi contravin Constitutiei din
1948, in vigoare la data respectiva (vezi anexa), precum si art. 17 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul nr. 1 la
aceeasi Declaratie. Datorita acestui fapt proprietarii trebuie sa se adreseze
fie actualului beneficiar al imobilului confiscat, fie justitiei. In marea
majoritate a cazurilor actualul administrator nu cedeaza de buna voie imobilul
revendicat. In acest caz proprietarii vor trebui sa se adreseze justitiei. Calea
justitiei nu rezolva in general problema redarii, deoarece:
- Ea implica costuri ridicate, pentru plata avocatilor si pentru "alte
cheltuieli". Cetateanul de rand nu-si poate permite aceste cheltuieli
si trebuie sa se resemneze
- Procesele dureaza ani de zile. Proprietarii sunt in general in varsta.
- In multe cazuri chiar cei care au castigat in justitie nu au putut intra
in posesia imobilelor, mai ales atunci cand locatarii erau "persoane
influente"
- Multi magistrati au fost educati in spiritul marxist si numiti in perioda
comunista si dau sentinte in defavoarea "fostilor exploatatori".
Astfel, desi in Decr. 92/1950 Art. II precizeaza ca o serie de
categorii, precum muncitorii, functionarii, liberii profesionisti, sunt
exceptati de la nationalizare si, desi nu se fac in Decret sau in Normele
Metodologice alte restrictii suplimentare (de ex. sa nu posede mai mult de 2
apartamente, etc.) instantele îi declara "exploatatori" pe cei ce au
posedat mai multe apartamente. Si aceasta în 1999, sub un regim PNTCD-PNL, nu
sub Ceausescu! Au fost redate mai multe case înainte de 1996, decat dupa 1996!
- Proiectul distinge intre nationalizarea "cu titlu", adica cu
respectarea legilor din perioada comunista, si "fara titlu", adica
practic cu deficiente formale. Cu alte cuvinte, legile comuniste sunt
considerate corecte si confera un "titlu legal" (desi, dupa cum am
vazut, contravin chiar Constitutiei comuniste) si regimul actual decreteaza
de facto o a doua nationalizare!
- Procedura de redare a imobilelor nationalizate creeaza obstacole aproape
de neinlaturat in calea victimelor nationalizarii. Adevaratul proprietar
trebuie sa depuna o cerere de redare a imobilului la actualul administrator
al imobilului revendicat. Acesta are dreptul de a face o contrapropunere,
care poate consta chiar in a respinge redarea in natura (art. 20-24 din
Proiect) si o propunere de "masuri reparatorii". Un motiv de refuz
poate fi afirmatia ca firma respectiva nu-si ar mai putea continua
activitatea! Ori despagubirile pot consta in titluri de stat, a caror
valoare depinde de ratingul statului Român. Iar despagubirile sunt
esalonate pe 20 de ani! Cei nemultumiti se pot adresa justitiei (vezi mai
sus).
- Fostii cetateni romani, actualmente cetatenii straini, nu au dreptul sa-si
recupereze terenurile, fapt care constituie o discriminare.
- Imobilele vandute chiriasilor "de buna credinta" (la preturi de
nimic, mult sub valoarea imobilului) nu vor fi redate in natura, ci se ofera
masuri reparatorii, ca la pct. 2. Cumpararea se considera de buna credinta
daca proprietarul nu a somat din timp pe eventualul cumparator. Si in acest
caz proprietarul nemultumit trebuie sa se adreseze justitiei. Dupa cum se
vede, proprietarii trebuie sa spere intr-o rezolvare corecta a situatiei lor
de catre justitie. Daca au suficiente mijloace materiale, daca nu se
resemneaza sau daca nu dispar. Iar daca toate caile de atac interne sunt
epuizate, ei trebuie sa se adreseze Tribunalului International de la
Strassbourg.
Anexa
Neconstitutionalitate Decretului 92 / 50
- Nu a fost respectata Constitutia din 13 aprilie 1948, deoarece -
Conf. art. 8 "Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt
recunoscute si garantate prin lege" - ART. 11: "Cand interesul
general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare,
care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot
deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile
prevazute de lege."
Imobilele nu pot fi considerate ca mijloc de productie, deoarece nu creeaza
plusvaloare de pe urma muncii exploatate. - ART. 6:" Bogatiile de orice
natura ale subsolului, zacamintele miniere, padurile, apele, izvoarele de
energie naturala, caile de comunicatie ferate, rutiere, pe apa si in aer, posta,
telegraful, telefonul si radio-ul apartin Statului, ca bunuri comune ale
poporului.
Imobilele nu sunt trecute in enumerarea exhaustiva a bunurilor ale intregului
popor. - ART. 10: "Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate
publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de
justitie".
Decretul 92/50 exclude plata unor despagubiri. - ART. 16: "Toti cetatenii
Republicii Populare Romane, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie
sau grad de cultura, sunt egali in fata legii. Decretul discrimineaza pe asa-zisii
exploatatori".
- Nu au fost respectate tratatele internationale la care
Romania era parte: - astfel Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului stipuleaza "Nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea
sa". In art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apaärarea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale (din 2 martie 1950, citat in
Hotararea nr. 1 a Curtii Supreme din 28.09.98) se specifica: - "Orice
persoanä fizicä sau juridicä are dreptul la respectarea bunurilor sale,
nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauzä de utilitate
publicä si în conditiile preväzute de lege si de principiile generale ale
dreptului international".