Ziua 24 Octombrie,1998

Romanii plecati in strainatate, din cauza comunistilor, inainte de 1989, au trait euforia din decembrie ‘89 la fel de intens ca cei din tara. Poate mai intens, pentru ca ei, spre deosebire de multi dintre noi, stiau ce inseamna un sistem democratic, vedeau cu ochii lor spre ce ar fi tins Romania daca nu incapea in mainile primitive ale comunistilor. De accea, si dezamagirea lor fata de regimul Iliescu a fost mai mare, poate, decat a noastra. Ce asteptau ei, in fond, de la Romania post comunista? Nimic altceva decat au asteptat si romanii din tara: libertate, democratie, justitie, economie de piata. Pe scurt, premizele iesirii din mizerie. Iliescu a avut grija doar sa nu "intineze nobilele idealuri" si a reusit in mare masura.

Proprietatea privata, fie ca a este vorba de locuinte, pamanturi sau intreprinderi a ramas vorba-n vant. In sase ani, nu s-a retrocedat si nu s-a privatizat mai nimic. Constitutia nici macar nu garanteaza proprietatea particulara, atat cata este. Fosta Opozitie - fortele democratice, vezi-bine! - s-a dat de ceasul mortii prin Parlament, prin strainatate, pe la mitinguri, pe unde a putut si ea, ca regimul Iliescu batjocoreste proprietatea si pe adevaratii proprietari, ca "regele si patria", ca asasinii sunt liberi, ca telefoanele sunt ascultate, ca exilul este indepartat, ca "votati schimbarea". A fost intr-adevar o perioada superba! Romanii din tara, Diaspora, Opozitia si presa se aveau ca fratii. Dar unul din frati s-a ajuns odata cu alegerile din noiembrie ‘96 si a uitat de unde a plecat. Opozitia devenita Putere trateaza pe toata lumea de sus. Tonul il da insusi Emil Constantinescu. Capul statului, omul care, la instalarea in palatul regal Cotroceni, multumea presei pentru victorie si o ruga sa-l tina sub lupa.

Rezultatul este ca presedintele a acuzat in repetate randuri mass media ca minte, ca este vanduta. Ziaristii au ajuns in puscarie. Si noi ne speriam de Iliescu! Recent, intr-una din plimbarile sale noctambule prin centrul Capitalei, Constantinescu i-a explicat unui cetatean ca saracia pe care o invoca este o inventie, dovada ca tara e plina de masini luxoase si vile. Discrepanta intre realitate si nazarelile locatarului de la Cotroceni a atins cote de speriat. Seful statului, statul roman in general, cu greu mai poate pacali pe cineva. Imposibil de pacalit, insa, sunt occidentalii. Reprezentantii guvernelelor si organizatiilor internationale, dar si romanii din exil. Ei vor rezultate punctuale, concrete.

Diaspora noastra s-a intalnit cu Emil Constantinescu, in strainatate, inainte de alegeri. Candidatul CDR, ferchezuit si imbracat la patru ace, le-a promis retocedarea proprietatilor si le-a solicitat ajutor electoral. Dupa alegeri, le-a cerut sprijin pentru campania de aderare la NATO. Oamenii s-au conformat, bucurosi ca democratia se intoarce la putere dupa 50 de ani. Exilul romanesc este format, in ansamblu, din oameni realizati, cu pozitii sociale solide sau importante in tarile de adoptie. Unii dintre ei doresc sa revina in tara, altii sa investeasca aici. Multi au relatii personale sau de afaceri, utile tarii, in sferele de decizie economice si politice ale Vestului. Ei pot ajuta Romania, asa cum Diaspora maghiara ajuta Ungaria. Diferenta este ca statul maghiar ii respecta si ii sprijina pe maghiarii din strainatate. Noi nu o facem.

Principala revendicare a romanilor din exil ramane retrocedarea proprietatilor luate cu japca de catre comunisti. Cererea este in conformitate cu promisiunile pe care Constantinescu le-a facut, uitandu-se rugator in ochii lor, cu angajamentele Romaniei la Consiliul Europei si cu bunul simt. In disperare de cauza, romanii din strainatate, grupati in Comitetul pentru Proprietate Privata, bombardeaza redactiille ziarelor, Presedintia, Guvernul, Parlamentul, principalele partide din Conventie, cu scrisori. Zilele trecute am prezentat in ziarul ZIUA doleantele Comitetului. Zilnic, sosesc la redactie sute de exemplare ale aceluiasi text intitulat "Ne-am saturat de asteptat!", semnat de romani amagiti si dezamagiti. Ei constata cu tristete ca presedintele Constantinescu este alta persoana decat candidatul Constantinescu. Si il avertizeaza ca in anul 2000 va redeveni candidat. Pe cine va mai reusi sa aiureasca actuala Putere? Diaspora declara nu se va mai lasa pacalita a doua oara. Romanii din Romania traiesc acelasi sentiment. Sa mai speram, oare, intr-o reala "mare schimbare"? Raspunsul apartine Conventiei si lui Emil Constantinescu.