Reuniunea Internationala Socialista care a avut loc saptamana trecuta la Bucuresti, a determinat o campanie de imagine fara precedent in randul partidelor de sorginte comunista, desprinse din fostul FSN, prin care acestea au incercat, iluzoriu, sa-si fabrice o legitimare a apartenentei la forul socialist-democrat european. Departe de a-si atinge scopul, mai degraba respectivele partide au evidentiat, involuntar, necesitatea guvernarii de centru-dreapta in Romania. Voi inceca sa dezvolt acest aparent paradox.

Desi minoritar ca pondere, parditul veritabil social-democrat din tara noastra este PSDR-ul domnului Sergiu Cunescu, datorita caruia ca urmare a aliantei in USD, PD-ul domnului Petre Roman a fost, de altfel, admis in Internationala Socialista. In permanenta PSDR-Cunescu s-a dovedit un promotor al valorilor democratiei europene, in respectul statului de drept, implicit al proprietatii particulare, pentru restituirea careia s-a pronuntat consecvent alaturi de partenerii centru-dreapta din coalitia guvernamentala. Spre deosebire de PD care, alaturi de opozitia ex-comunista, s-a opus legiferarii regimului de drept al proprietatii, fara de care insasi reforma economica e supusa unui esec perpetuu, in absenta fundamentului legislativ si a mecanismelor executive care sa o faca posibila. Din acest motiv, PD-ul a defectat, continuu, coalitia reformatoare, vehiculand, pur demagogic, imperativul reformei ca pe o notiune goala de continut. PD-ul aliat in plan parlamentar cu opozitia de sorginte comunista in problemele fundamentale s-a manifestat ca un corp strain, ca un virus in cadrul coalitiei crestin-democrate, liberale si social-democrate care, fara obstructia PD-ului, putea functiona eficient. Profitand de aritmetica parlamentara (si, evident, de slabiciunile nepermise ale partenerilor), partidul domnului Roman a obstructionat coalitia pentru ca, in dispret fata de interesul national, sa poata acredita falsa teza a "esecului guvernarii de centru-dreapta" si in consecinta, a "necesitatii alternativei social-democrate la guvernare". Aceasta teza, desi falsa, este ispititoare pentru Internationala Socialista, din motive usor de inteles, si asupra careia voi reveni spre final.

Deocamdata, sa observam pe ce s-a axat precipitata campanie de imagine, pe care prezenta la Bucuresti a forului Internationalei Socialiste a determinat-o in cadrul partidelor de sorginte comunista din Romania, pretinse social-democrate. Toate acestea, de la PD (sub presiunea asociatiilor proprietarilor care i-au denuntat, cu argumente, impostura apartenentei social-democrate), la PDSR (in goana dupa integrare in Internationala), au abandonat opozitia vehementa fata de restituirea proprietatii furate fata de regimul comunist si s-au declarat adepte subite ale restitutiei, in diferite variante. Numai ca aceste variante reflecta mentalitatea comunista funciara, concesiile facute restitutiei vizand, in fond, conservarea mecanismelor proprietatii de stat. Abandonarea brusca a pozitiei rigide fata de restitutie a fost pur propagandistica, de ochii Internationalei Socialiste care, insa, speram ca nu poate fi atat de usor dusa de nas. Pe de alta parte, e de sperat ca forul social-democrat nu va ceda tentatiei unui prozelitism ieftin in tari din zona fost acomunista, cu riscul compromiterii unui curent european major. Fiindca social-democratia s-ar compromite, s-ar altera, daca de dragul expansiunii cantitative, Internationala Socialista si-ar abandona exigentele (care au delimitat-o de comunism, pana la adversitate principiala), tolerand membrii fara definitie doctrinara si cu duplicitate comportamentala ca PD sau cooptand alte partide de sorginte comunista. In ideea – sustinuta de catre domnul Petre Roman – ca, aliate oficial, ele ar constitui "alternativa social-democrata" pentru o viitoare guvernare in Romania si in iluzia ca ea ar marca o influenta a Internationalei Socialiste in blocul tarilor foste comuniste. In realitate, ar deprecia-o, fiindca o asemenea alternativa n-ar face decat sa perpetueze structurile comuniste in expresia capitalismului rosu, a unui stat de tip mafiot, cu legaturi in lumea interlopa. Cautionarea unei asemenea promiscuitati n-ar fi tocmai de natura sa consolideze influenta Internationalei Socialiste.

Alternativa social-democrata nu exista in Romania. O asemenea alternanta ar fi, de altfel, prematura. Demn de remarcat e faptul ca acele tari foste comuniste azi integrate in NATO si favorite la UE s-au recladit sub guvernari de dreapta, dupa care a urmat o fireasca alternanta social-democrata. Iar tarile cu evolutii intarziate prin persistenta la putere a fostilor comunisti falsi social-democrati, ca Bulgaria sau Slovacia, au acum un curs ascendent, sub guvernari crestin-democrate. Vizita Internationalei Socialiste la Bucuresti va avea un efect benefic pentru Romania in masura in care va determina PD-ul sa abandoneze duplicitatea si sa-si legitimeze apartenenta europeana colaborand onest la actuala guvernare. Alternativa ei e mafia. Sau un regim de tipul fostelor structuri sud-americane, care numai social-democrate nu erau.